Nu toti!

Nu toti iubim la fel. Ma refer la baieti!

Nu toti stiti sa va prefaceti perfect cand nu aveti chef sa iesiti serile, nu toti stiti sa spuneti "te iubesc" cu toata gura, nu toti stiti ce-i cu voi.

Toti sunteti confuzi in legatura cu fata care poate v-a furat inima. Nu o sa inteleg niciodata asta.

Daca esti major, vaccinat si cu toate acasa, ce naiba te impiedica sa-i spui ce simti?

Poate o sa-ti dai seama, tu, viitorul, ce vei citi poate randurile astea, dar macar din respect pentru tine, re-vi-no. Vino inapoi la stadiul in care erai tu inainte, la clipele care vrei sa le retraiesti, la cat de "indragostit" erai.

Asta daca e asa cum cred eu.

Sau poate te numeri printre cei care stiu sa se prefaca perfect. Aici da, te-ai putea numi profesionist.

Iar profesionist dupa parerea mea, nu e in nici un caz celui caruia i-au trecut prin pat o gramada de fete, ca daca le-ai reuni pe toate, ti-ar iesi un numar foarte mare.

NU!

Nu sunteti superiori nimanui, ar trebui sa va fiti superiori voua insiva. Dar nu stiti!

Nici o fata nu o sa va admire pentru faptul ca stati la coltul blocului/strazii/platoului/etc si ca le "pasaiti" pe toate, toate va plac, pe toate le-ati "vrea la o tura".

Pe nici una nu o s-o iubiti cu adevarat.

Respect pentru baietii care vad la iubitele lor amanunte uluitoare.

Nu mai revin, ca iar ma enervez si-mi aduc aminte de vremurile bune.

E prea tarziu pentru regrete, pentru scuze, pentru sanse...

e prea tarziu pentru mine.

Plang pentru ca mi-e dor!

Craciun?

Ceea ce se intampla acum se poate numi "sarbatoare", poate nici asa, pentru ca eu nu pot numi "craciun" pe blestematul de cuvant care in fiecare an imi pune semne de intrebare. Ma agita, ma crispeaza ca nu stiu ce cadouri sa cumpar, plus ca, nu-mi place iarna. A da, nici de asta n-am parte. E aiurea, jur. Nu poti numi "craciun". Nu, asta nu e Craciun. Sunt 3 zile imbacsite de iarna, hai 4 cu tot cu "ajunul" ala, ghici ce, nici pe ala nu-l suport, cu mocirla pe toate strazile, cu becuri colorate aprinse pe strazi, si alea, vai-de-capul-lor, cu niste "serbari-ale-zapezii", care nu s-au desfasurat, cu un brad plin de globuri, si beteala, si cu o instalatie rosie in camera ta care sincer, nu-ti inspira nimic, oricat ai incerca. Nu suport nimic ce tine de Craciun. Sau de Anul nou. Urasc perioada asta.

De Anul nou mereu trebuie sa-mi fac planuri aiurea pe care, evident, niciodata nu le-am putut duce la capat. Bine, sincer acum, nici n-am incercat. Am dat naibii ambitia deoparte sa vad ce se intampla. Nimic nou si important, ca in fiecare an...proasta-handicapata-idioata-neputincioasa-ranita-indragostita-toanta. Nimic altceva.

Chiar nu mai suport melodiile siropoase, cupluri fericite, tati cu copii de mana, exercitii de matematica.

Vreau locul meu undeva in lumea asta. Sa nu stiu de Craciun, revelion, Paste, ziua mea, ziua lui, vacante exotice, scufundari cu "your past-father", internet, oras sau iesiri din banal. Lista continua.

In fine.

As vrea sa stiu, sa invat, sa dau timpul inapoi s-o iau de la inceput cu tot, sa-mi schimb ritmul de viata. As fi vrut sa ma schimb pe mine. Sa-mi shimb fata, corpul, varsta, casa, familia, prietenii, orasul, tara, planeta.

Asta pentru ca ma deprima Craciunul singura acasa. Stii cum e sa fi doar tu cu tine in fata focului, in spate la vreo 2 metri bradul imens, cu un laptop nenorocit in brate, cu niste prieteni care-si petrec ajunul craciunului in familie, desfacand o groaza de cadouri si bucurandu-se de asa zisa "sarbatoare"? Iti zic eu, nu stii.

E naspa sa stii ca maica-ta sta la plaja pe la sfarsitul lunii decembrie, intr-o tara exotica, cu un cocktail mare langa sezlong si cu oceanul in fata...iar tu stai ca proasta acasa, iesi in vreo 4-5 seri dintr-o vacanta de nu stiu cate zile.

E trist.

Nu ai pe nimeni. Adica, eu il am L, care slava-Domnului, e langa mine si trec peste socul ca "vai-ce-proasta-sunt-ca-nu-am-plecat-cu-mama-in-Egypt".

Cand dragostea...

Nu toti baietii vor iubi asa. Nu toti baietii stiu sa alinieze cuvinte care sa devina versuri spre a vorbi despre fata pe care o iubesc ei. - dar le simti privirea si un fel anume de a se purta cu ea care-ti spune tot. Ii ador pe baietii care vad la iubitele lor amanunte sublime, care observa mici si rafinate detalii pe care le iubesc ca pe intreg. In afara de sani, fund, picioarele subtirele si lungi, buze, fetele norocoase au acel "privilegiu", din partea baietilor, de a fi admirate pentru felul in care-si trec mana prin par.. pentru cat de romantice sunt cand fredoneaza o balada...pentru pielea lor... sau pentru zambetul cu care`i intampina mereu.. pentru felul ciudat de a fuma o tigara...sau pentru glezna impecabila...pentru modul de-a dreptul adorabil in care stau bosumflate superficial, asteptand sarutul de impacare..pentru linistea din glas... sau pentru tinuta lor cand merg pe strada...pentru felul in care converseaza in grupul de prieteni si pentru bunatatea lor...pentru cat de sexy sunt daca nu-si pun botox sau silicoane...pentru cat de fragile sunt cand plang....pentru cat de mult isi iubesc iubitii si stiu cum sa aiba grija de ei...

Fiecare fata norocoasa e iubita de un baiat care vede la ea altceva decat toti ceilalti. Daca iubitul tau ti-ar face o lista cu ce-i place cel mai mult la tine, cu o minima onestitate, ce-i drept, onestitate care eu una la multi n-o inteleg, vei auzi amanunte uluitoare si vei constata ca din toate incercarile epuizante de a te aranja, de a te dichisi cu cele mai scumpe farduri si haine, curele si cercei, posete si cizme cu toc, el retine un esential care, cel mai adesea, tie iti scapa.

Am privit, am fotografiat oameni care se iubesc, am citit romane de dragoste si am plans la comedii romantice, am scris "povesti de amor" si am crezut mereu ca marile iubiri se petrec doar pe hartie, pe scena sau pe ecran. Iubirea care mi-a fost impartasita odata mi s-a luat la fel de repede cum mi-a fost data. Asta pentru ca eram prea vrajita de un amor nebun, la declaratii indirecte induiosatoare. Acum nu stiu daca voi mai avea parte, desi nu cred, dar sper. Speranta moare ultima, dar la mine nu va mur. Si asta a fost problema mea din totdeauna. Am sperat pana in ultima clipa, cand ma cufund intr-un butoi imens de melancolie, amaraciune si orgoliu. Iar obsesii redevin stari jalnice de nostalgie, si tot asa, pana la povestea mea de dragoste.

Nu stiu sigur daca il iubesc cu adevarat, sau daca doar m-am atasat de el intr-un mod foarte stupid, nu stiu daca visele imi arata adevarul, daca voi scrie intr-o zi o poveste de dragoste in care el sa fie protagonistul meu, sau daca acum el ocupa locul de "CEL-MAI-IUBIT-DINTRE-PAMANTENI" acum, in inima mea.

Obsesions...

Cand sunt nervoasa, merg sa dorm.

Cand am nervi temporari, nu tac pentru nimic in lume.

Cand imi vine sa plang, plang.

Cand rad, rad in hohote. Incontinuu si prosteste.

Cand iubesc, o fac din toata inima, si nu ma uit in stanga sau in dreapta pentru replici sau sfaturi.

Si a da, imi aleg cu grija prietenii. Si ii iubesc. Si aici ma refer la prieten. Cum e Ana, Isa, Andra, Mya.

Sunt printre putinele persoane care-si pun masca pe fata atunci cand nu are chef de ceva, sau de cineva. M-am lipsit mereu de barfe sau de informatii neajutatoare. M-am lipsit de multe. Nu regret, pentru ca sunt pe principiul "doar-prostii-au-regrete", insa uneori transform usor regretul in nervi, in stari jalnice de melancolie, dor de tot. Iar cand mi se face dor, mi-e dor. Deseori, adica in ultimul timp, mi-a fost dor de persoane. De tata, spre exemplu, si de el m-am lipsit candva. Nu poti sa fi chiar indiferenta, oricat de arogant si lipsit de inima ar fi el. Eu una, nu pot. Si dupa cum spuneam, desi ai mei sunt divortati, l-am sunat. Dupa 3 saptamani si un pic in care rar mi-aminteam de el, am facut-o. Si am incercat sa-l ascult. Cel putin, macar am dat impresia. Mi-e dor de tot ce tine de o familie unita.

Iarna, nu? Mi-e dor de blestemata aia de zi, dintr-un blestemat inceput de iarna, cand aveam un boyfriend perfect. Defapt nu, nu era boyfriend, ci presupus boyfriend. Care si acum lasa impresia ca va fi. Si asta e ceea ce ma nelinisteste momentan. De ce lasa doar impresia? Nu stiu. Nu astept sa mi se puna covorul rosu pentru a ma intreba: deci? ce-i cu noi?, dar vreau macar o doza de tupeu. Niciodata nu am facut primul pas si nici nu am s-o fac, nu am de gand pentru ca mi se pare josnic pentru o fata. Dar mi-am aratat sentimentele. Asta da. Si nu, de la a-ti arata sentimentele si a face primul pas intr-o relatie de scurta, temporara sau lunga durata e un drum lung. Nu-i tare greu de inteles. Daca iti arati iubirea fata de acea persoana, o sa fie relativ greu sa depasesti urmatoarele zile in care el o sa fie crispat si pararel total de ce o sa se intample. Asta daca se va intampla ceva. Ca daca si el simte acel "fluture", or fi momente cruciale si greu de depasit. [Proprie experienta]

Deci, revenind la subiect [scuze, am tendinta sa fac asta]

Dupa cum spuneam, mi-e dor.

Acel "blestemat" de inceput de iarna nu recent s-a incheiat. Si acum, urmeaza faza decisiva. Eu ii spun momentul culminant, ca de, il astept de mult timp.

Ma visez de multe ori in bratele lui. Cu sau voia mea, evident. Dar mai mult cu voia mea.

In the end.. dans de oameni de zapada in fata mea, iar eu.. te vreau pe tine.

Nimicuri

De cand ma stiu caut raspunsuri. Si, cand cred ca le`am aflat, se mai naste o intrebare, mai apare o nedumerire, se mai incinge o indoiala...Continuu sa le caut cu incapatanare, nu din impuls, convinsa ca asta`i scopu`, ca nu ma pot cladi decat pe raspunsuri, chiar daca trebuie, pentru unele, sa ma arunc in gol.

Am spus odata ca`mi plac baietii care par a avea niste raspunsuri. Sigur, ei reprezinta o minoritate, ca si noi, femeile, avem deja niste raspunsuri. Oricat de arogant ar suna, le avem, putine cate sunt, pentru ca ne`am chinuit sa le obtinem, pentru ca am scransit din dinti de dragul de a le capata, pentru ca le`am asteptat chiar si cand nu mai aveam nici macar speranta ca vor veni. A obtine niste raspunsuri la intrebari care te framanta inseamna ca afla inca ceva despre tine. Atat. Si asta conteaza cel mai mult, dupa mintea mea.

De cate ori scriu ceva si stiu ca va ajunge la oameni necunoscuti, ma straduiesc sa fiu limpede, sa gandesc simplu si raspicat, sa nu dau verdicte, sa nu trag concluzii si sa nu o fac pe desteapta.

Ma gandesc mereu cate intrebari zac in noi pentru ca ne lipseste curajul de a le rosti. Ma antrenez mereu sa`mi formulez macar mie intrebarile esentiale si sa`mi raspund cu sinceritatea pe care n`as livra`o nimanui, sub niciun pretext. Am aflat raspunsuri care m`au gatuit de emotie, dar am ascultat si cascade de tampenii, minciuni.

Cand m`am indoit cel mai tare de mine si cand n`am mai stiut cum sa`mi raspund la intrebari(alea pe care le avem cu totii), am cautat niste raspunsuri in privirea unori fiinte foarte dragi - si am gasit acolo, fara vorbe si paranteze, raspunsuri fermecatoare.

Mama mi`a spus odata ca cel mai departe ajungi cu sufletul si cu mintea, nu cu picioarele, iar eu vreau sa calatoresc departe, pana la povestea mea de iubire. Atat.

Deschidem ghilimelele

Scriu pentru ca e una dintre putinele deprinderi omenesti ce nu s`a tehnologizat. Robotii exploreaza universul, freaca maioneza, fabrica masini, teleghideaza avioane, opereaza pacienti.. dar nu`si pot scrie povestile lor. Povestile de dragoste. Deocamdata, robotii nu simt, nu plang, nu se indragostesc, nu urla de durere cand le mor parintii, nu se plang de singuratate, nu se chircesc de dor, nu rad in hohote si nici nu lacrimeaza de dragul cuiva.

Nu scriu pentru cei ce traiesc dupa schema: scoala, teme, cariera, familie, casa, masina, concediu, musafiri, pensie si rate. Scriu pentru cei care, din cand in cand, le mai dau naibii de reguli si`si traiesc povestile interzise.

Scriu in locul celor care au trait mai intens si mai colorat ca mine, in speranta ca se vor regasi.

Scriu pentru ca`mi plac la nebunie intrebarile si urasc raspunsurile, chiar daca uneori avem atata nevoie de ele...

Scriu din iubire, din suflet si dintr`o memorie pe care trebuie, din cand in cand, s`o resetez, ca sa`mi incapa in ea tot ce mai vreau sa traiesc.

Scriu pentru ca mi`e frica sa smulg din mine, caci am invatat sa pun mereu in loc altceva.

Ce simt?

Ma simt neputincioasa. Ma simt un nimic. Ma simt mai mult decat pierduta. Ma simt extraordinar de ciudat.

Simt ca daca mai clipesc odata, lumea se va prabusi peste mine.

Simt ca sunt a dracu` de proasta ca nu am stiut sa`mi arat falsele sentimente. Ceva din mine zice ca nu sunt bine, iar acel 1 % pe care`l credeam pierdut spune ca asa cum sunt e perfect. Ce`s cu incertitudinile astea? Ma complic prea tare, si`mi beau cafeaua lent; ceea ce n`am facut demult.

Daca as fi copil mama mi-ar spune ca totul va fi bine , daca as fi copil mi-as lua jucarie si as uita totul, daca as fi copil o gluma m-ar binedispune, dar nu sunt, azi toate astea ma streseaza, as vrea sa mai fiu macar acum putin copil.

Doar putin. :x

Sa simt ca toata lumea e a mea, si ca`i asa de bine sa nu vina barza, ca nu mai vreau o surioara sau un fratior, sa ies cu Stefana afara sa ne jucam cu papusile, si sa stam pana la o bucata de noapte sa strangem casuta papusilor, pe care am construit`o cu atata dragoste.

Sa mancam iar ciocolata si sa ne manjim pana peste urechi.

Sa mergem la gradiiii, si sa ne laudam cu super-jucariile noastre.

Mai vreau inca odata acele timpuri.

Un vis ce-a fost mereu frumos

Obisnuiesc sa`mi spun: nu, mie nu o sa mi se intample asta. O pustoaica desirata, cu un tricou Vintage si niste jeansi. Ce`ti inspira asta? Prea-multa-iubire. Dezmat total. Neregula. Mult fond de ten, si cateva fire de par intrandu`i in ochi.

Uite ce e: azi e sambata da? Se presupunea ca ies, dar cheful a pierit. Si ultima solutie e sa fug si sa uit. Sau sa uit si sa fug. Revenind, maine e duminica. Si iese din program, ca probabil o sa stau toata ziua sa fac proiectu` la romana, si poate o sa ies la o ciocolata calda.

Luni o sa ma duc la Sfanta Scoala. In clasa aia naspa. In care nu se fumeaza, nu se rade decat despre colegi, nu se barfeste, nu se discuta filme bune, doar telenovele, nu se merge cu liftul, nu se inchide apa cand se spala pe dinti. Au numit`o viata ecologica.

Zau ca te-as iubi!

Chiar te`as iubi daca as fi invizibila. Am adunat in mine prea multe. Amintiri, suferinta, orgolii, obsesii care nu`mi dau pace. Si prea multa liniste. Cateva ore, chiar era prea liniste. Vreau sa am puterea sa te las acolo, in visele mele. Ca era prea frumos. Era...divin. Deschid ochii si te vad exact in fata mea. Cum ai aparut nu stiu, caci nu am umorul necesar sa te intreb. Ceea ce conteaza este ca esti aici. Si ca am indurat multe pana sa te vad. Sunt atatea lucruri care-mi amintesc de tine, sunt atatea locuri in care nu merg doar pentru ca sunt locurile tale preferate, si mi`e frica sa nu te gasesc si sa ma lovesc de imaginea ta, sunt atatea poze care`mi arata trecutul, sunt atatea cuvinte care ma abtin sa nu le pronunt, sunt atatea ore si atatea numere de telefon. Atatea minute. Salut si tie, desi mi`e greu sa scot vreun sunet. Mi`e frica sa respir, caci poate te`ai indeparta. Dar poate, asta vreau. Ca doar ma stii.

Si totusi, eu am vrut sa ajung doar la problema cu iarna.

Mi`e tare dor de blestemata aia de iarna in care eram cu tine, totul era roz, te iubeam, si.. nimic mai mult.

Eram prea preocupata si nu`mi gaseam loc de altceva. Cu tine, ma credeam perfecta. Si ma lasai sa ma cred asa.Imi dadeai libertatea de a iubi cu toata fiinta, de a`mi creea vise, si pana la urma, ce crezi..am ramas doar cu ele. Si cu cateva promisiuni, care acum nu`mi dau mare bataie de cap.

Ceea ce ma framanta e ca... la dracu`, mai devreme sau mai tarziu n`o sa mai existi pentru mine. Cat timp o sa las in Recycle Byn toate pozele cu noi, si numarul tau, id-ul si restul, o sa`mi fie bine. De asta ma incapatanez sa te uit. Ca nu stiu ce vreau. Daca`mi place de cel care se presupune ca ma iubeste, sau sa raman proasta si sa neg ca daca ai aparea a 2a oara, ti`as mai acorda o sansa. Mi`am jurat ca nu o sa ma mai complic, ca nu o sa`mi mai fie dor de nimic, ca o sa iau totul easy, si ca o sa iubesc din nou. Mi`e dor de inca un zambet... Mi`e ciuda ca am pus prea mult suflet!

Nimeni n`o sa`mi explice ce`i dragostea!

Si uite, stii ce? Am ajuns sa ma simt in plus printre... prietenele mele... Ca da, ele au prieten, sau ma rog, cineva vrajeste si cu ele.. Si stii ce`i culmea? Ca eu nu las pe nimeni sa vrajeasca cu mine. Cat de frumos ar fi el. Probabil mi`e frica sa nu ies iar dezamagita, depresiva si vulnerabila. Asa ca, mai bine nu. Desi ceva din inima aia mica imi zice ca am nevoie. Putina iubire nu ar strica. Si astept.. si mi`e ciuda, mor de ciuda, daca e sa zic asta. Si cand ma gandesc... la blestemata aia de iarna in care aveam un prieten perfect, pe care`l iubeam, ceea ce da, nu se poate spune ca era vice-versa. Cel putin, nu pentru el.

N`o sa stau sa plang pe bloguri ca nu stiu ce`i cu mine, nu`mi dau seama ce vreau momentan, sau defapt... nu vreau sa stiu, si nu pot... si... nimic.

Unele lacrimi care cad nu se mai usuca!

Las-` mesageria on

Urasc toamna. Si tot ce tine de ea. Urasc noiembrie si pun pariu ca si noiembrie ma uraste pe mine. Si simt ca vulnerabilitatea aia de saptamana trecuta, a ajuns azi la limite extreme. De ce? De zarvat.

Stii tu, baiatul ala.

Nimic nou.

Ce zice astrele? Nimic nou sub soare, nu`ti fa griji.

Si da.

Sa nu uit.

Nu fa pe zmeul ca te zboara vantul.

Another night, and i think....

Si ce? Ti`am zis doar ca ma pierd usor. Si atunci nu ma mai regasesc si nu ma mai complic. Promit! Am dreptul sa schimb detaliile. Sau sa le las asa.. in voia lor. In fond, nu am mare nevoie de ele. Dar totusi, poate ca o sa`mi fie dor. De tine!So...

Detalii: lipsa.

Doua de eu

61 de cuvinte

Speedtest

Ca de obicei, din greseala... :))

Povestea e la final.

Daca imi pare rau? Nu cred. Daca mi`a disparut increderea? Probabil. Ce`i cu mine? Nu stiu. Incep sa urasc din tot sufletul. Incep sa trec peste, dar cu greu. Poate gandesc prea irational. Si realizez tarziu. Prea tarziu.Mai vulnerabila ca oricand, mi`e greu, mi`e frica si sentimentul de melancolie e dus pana la limite extreme. De starea asta n`o sa`mi fie dor. Macar de asta sa nu`mi fie.Traiesc intre 2 extreme atat de opuse, incat azi pot iubi ce ieri ma dezgusta.

Deci, cum sta treaba?

R: Simplu.

Am o sete tampita de viata,. Chiar proasta. Si totusi, desi saptamana trecuta a fost imposibila. A fost grea. A fost oribila. Si daca a fost, saptamana asta nu mai e.

Bai?! Ce genial ar fi sa adorm. Sa adorm si sa uit si de blestemata de pregatire la franceza, si de ascultarea de maine la mate, si de testu` la chimie de vineri, si de lucrarea la romana, si de tot.

Ca in fond, asta era ideea. Sa uit si ingrop totul in nisip, iar apoi, valul ala urias sa`mi ia gandurile si sa se duuuuca. Puisor, ia`te cu lumea !:)

[acel "afara din inima mea" pe care ti`l dedic]

Imi vorbeste de dragoste ca si cum mi`ar vorbi de masina. Nu ma bucur.

Ca s`a terminat. Poate prea repede. Poate prea prostesc. Poate s`a dus cu promisiunile alea. Poate gandim prea irational. Evident ca actionam si mai si.

as vrea sa pot schimba ceva.

as vrea sa spun din nou ca fac bine, ca inainte. as vrea sa`mi schimb curcubeul din minte, poate in alb. si stii, uneori imi doresc asta.

si sunt prea deprimata. sau fericita?!

ce dracu`?!

ceva s`a schimbat. cu mine. cu tine.

DA! "as vrea sa treaca anii asa, sa nu te schimbe ceva" :x

da frate! iubirea e un joc ciudat... ce`l castigi in 2..

aici era... : ce`l pierzi in 2.

cu unele modificari, desigur.

probleme tehnice. nu ma bag. nu ma mai intereseaza. si sa mor daca ma mai complic.

:x

Fals

Nu inteleg. Nu stiu de ce ma feresc de "pa".Pentru ca mi`a marcat cumva viata, printr`un mod. Nu mi`l amintesc. Nu cred asta. Plus ca, e aberant. Ce`i cu chestia asta cu "oamenii se mai schimba"!. Nu mai spune? Crezi ca nu mi`am dat seama? Stai chill, ca cica asa`i la moda. ~iiiiiii!

Si te asigur....defapt.. nu te mai asigur.. imi obosesc degeaba memoria.

Iar imi aduc aminte... Si e imposibil ca acele amintiri sa nu`mi fure macar o lacrima. Mi`e prea dor. Recunosc!

Nici nu stiu de ce mi`e dor, dar recunosc. Asta e important.

Probabil mi`e dor de cele 2 cuvinte. De un zambet. De o imbratisare. De un sarut. De o lacrima. De un suras. De o imagine. De o conversatie virtuala. De o poveste de dragoste. De un peisaj de vara. De o piscina. De niste valuri. De niste culori.

Probabil mi`e dor de tine!

Si de tot ce tine de tine. De ce? Ca asa simt? Trebuie odata si odata sa`mi resetez memoria.

De sanke cred. Inutil. Absurd. Aiurea. Naspa.

Doar un simplu utilizator de Blogger. Care probabil, continua sa iubeasca!
:-<


"El, la lumina zilei nu s-a mai aratat".

Si tu`mi spui mie teorii..

Si daca las postarea nefinalizata, pana maine imi pierd toate visele.

Stiu ca pierdem notiunea timpului, limita ratiunii. Stiu ca suntem de cacat si acum, pe bune, vorbesc la plural. 'Plural insemnand 10, 100, 1000. Suntem mereu "azi nu" cand vine chefu` de a iesi undeva, si cand ne trezim observam niste linii cu dungi rosii la incheietura mainii stangi. Las` mesageria on-`, ca nu`s genu` care sa se certe in probleme tehnice pe Y!M. Scriu din lipsa de ocupatie si dintr`o memorie care uneori trebuie sa o mai si resetez, iar uneori chiar imi provoaca semne de ingrijorare. Ma preocupa iubirea. Ce`i drept, de o saptamana. Si presupun ca iubesc. Sau ma rog, prea-iubesc. Cauta pe google.

Cauta pe facebook.

Cauta pe hi5. Nu mai cauta ca m`am mutat.

La mine.

Si stii, uneori stau. Si ma gandesc. Nu la iubire. La mine.

De ce?

De mere.

Pentru ca .. la mine nu e mereu "azi nu". La mine nu e mereu "pe uscat". La mine nu e mereu pace si iubire. La mine nu e razboi. La mine nu e "maine poate".

La mine nu sunt multe!

Si ia`o cum vrei.

La mine nu e "azi e ultima zi de cura, deci nu mananc shaorma".

Cine se simte, sa ridice mana.

La mine nu e ca azi nu am inspiratie si ca inclusiv asta o scriu la pleasca.

La mine nu e "hai sa nu calcam in balta"

La mine nu e "uiteeee`mi faataaaa gentuuuutaaa"

La mine...

Mie nu mi`e greu sa zic cele 2 cuvinte. Nu mi`e greu sa fac spagatul. Dar totusi, nu`l pot face.

"Si fiecare face ce vrea"

hmmm... :-?

idei preconcepute. si stii cum e .. sankee fataaa =))

zambesc suav.

asupra mea nu mai ai nici un efect.

Stil romanesc.

Si punct. Si poate iar de la capat. Atat. Si mi`e bine. Jur ca mi`e bine acum.

Dar de ce nu se mai termina?

Stiu beibi, ca dragostea asta "eterna" nu o sa tina o vesnicie. Stiu ca o sa vina si momentul cand o sa`mi fie dor de tine, sau clipa cand o sa`ti dau dreptate.

Stiu o sa trebuiasca sa sterg orice urma a existentei tale in inima mea.

Si da, probabil ca acum nu constientizez exact ce mi se intampla, ca sunt deasupra valului ce m`a luat si ca sunt intr`o continua deplasare cu el.

Stiu ca simt ca mi`e bine, dar uneori ma trezesc in negatii.

Stiu ca acum te iubesc, si ca in prostia mea, te voi iubi mereu.

Stiu multe.

Stiu ca te iubesc!

Sentimentele nu dispar odata cu anotimpul :x

E incredibil, cum stand cu gandurile mele in fata calculatorului, cu certitudinea ca nimeni nu va citi vreodata randurile astea, tot exista o cenzura a mea fata de mine. De unde vine, de ce? Nu pot intelege. Sunt lucruri care`mi trec prin cap - le scriu si apoi le sterg, mi se par prea negre si prea dure. Ok. Dar de ce le sterg? Oricum le pot sterge oricand si pot mai bine sa le vad pe un ecran decat sa le tin minte. Poate asta e. Poate sunt prea dureroase sa`mi fie afisate in fata ochilor.
Niciodata nu mi`a placut sa astept. Si`mi dau seama cu stupoare ca zi de zi trebuie sa invat sa astept. Am ajuns sa astept si ca intr`o buna zi... voi trai. E ca si cand implinirile, realizarile, oricat le`as provoca, vin cand vor ele sau cand trebuie. Cateodata se intampla sa vina prea tarziu , adica atunci cand nu mai ai nevoie de ele sau cand nu mai inseamna nimic despre tine. Sau cand nu te mai poti bucura de ele. E normal.

Final.

Si iar vreau sa inteleg ce mi se intampla, si iar vreau un inteles, si iar simt ca ma pierd prin coridoarele imbarligate ale creierului meu. Nu! Nu`mi ajunge un un inteles logic, simplu si banal. Chiar nu ma intereseaza. Am obosit cautand mereu un inteles profund, un inteles de sus. Si asa am tot timpul senzatia ca Doamne-Doamne are un plan cu mine... si am senzatia clara ca apartin acestei lumi, dar am si incertitudini ca n`ar fi asa. Incerc sa nu judec pe nimeni si nimic. Dar nu pot scapa de obsesia de a gasi un inteles. Altfel, ce rost ar avea jocul? Nici unul. Iar eu cred ca exista unul.
De cate ori cred ca am gasit un raspuns, de fiecare data mi se demonstreaza ca am gresit. Si uite asa raman din nou numai cu intrebari si fara nici un raspuns. Deci tot e bine, am o certitudine: ca nu am habar de nimic. Ba nu, am doua. Prima e ca o iubesc pe mama. A doua, ca m`am schimbat.
Concluzie: cu doua randuri inainte, am zis ca am certitudinea unica ca nu stiu nimic. Cu doua randuri dupa, am negat tot si am gasit 2 certitudini. Si care e intelesul? Ca totul e in schimbare, ca cica eu m`am schimbat, dar continui sa fac asta cu voia mea involuntara. Pana cand? Pana cand o sa fie nevoie. Gata, am obosit, si iar am ramas numai cu intrebari. Din nou, fara nici un raspuns, e-vi-dent.
Da, sigur ca e bine ce mi se intampla. Da, sigur ca de asta sunt aici: ca sa inteleg cat mai mult sau ca sa`mi pun cat mai multe intrebari. E mult prea complicat, dar am ajuns aici pentru ca asa am vrut. Dar ce dor imi e de simplitate!

"Nu m`am nascut in locul potrivit.... "

Si incepe sa scrie postarea ca toate celelalte. Nu e nimeni langa ea ca sa o tina de mana, nimeni s`o stranga in brate, nimeni in suflet. Nu mai e nimeni... :-<
Si ar vrea sa simta asta. Ar vrea sa traiasca asta. Ar vrea sa`l iubeasca!
Vrea putinul din acea speranta, care era in candva. Cand se trezea si era fericita ca e o alta zi. Cand se dedica oricarui lucru. Care iubea orice faptura. Si... se inchide in ea si nu`i mai pasa nimic. Visam doar la zile mai bune. Si chiar speram ca acea minune sa se intample. Visam ca acel cineva e pentru mine. Si ma cauta. Imi vedeam viitorul "intr`o noapte ploioasa de toamna, stand pe o banca, singura".
Iar mintea ei de adolescenta proasta si`a cam dat seama de un lucru : ar vrea sa fie iubita, dar ii e prea frica pentru ca ar putea iesi ranita ca ultima data.

Where is my perfect love?

Urasc cocalarii. Urasc pitipoancele. Urasc stafidele. Urasc scortisoara. Urasc matematica. Dar cel mai mult urasc mijloacele de transport. Nu`mi place cand ma intalnesc cu Ex`ii anonimi penduland din deal in vale. Urasc sa ma vad pusa in fata lui. Urasc sa ma uit in ochii unuia pe care l`am iubit. Urasc sa vorbesc aiurea si din nervi, cum o fac acum. Urasc sa nu`mi gasesc cuvintele. Urasc tupeul unora si neputinta altora. Urasc sensibilitatea mea care e a dracului si nu se observa. Urasc sa ma comport ca o fata de clasa a 4a sau a 5a, care de abia descopera ce`i aia "iubire", care da peste "i love you" sau "te iubesc". Urasc sa`mi citesc gandurile. Azi, urasc sa fiu draguta. Urasc sa`mi deschid telefonul, sa vad cate `"shpe" de apeluri nepreluate am, iar apoi sa`mi dau seama cat de naspa e sa te sece asa de`am`pixu` cineva la cap. Urasc televizorul. Urasc povestile, filmele, citatele si tot ce tine de dragoste. Urasc sa fiu deprimata si fara chef. Urasc sa stau available, desi stau mereu. ASTAZI urasc tot. Tot ce tine de tot. Punct.!?#%%@@!#$&

Am zis "MUE"!

N`am mai scris de 4 zile. Pentru ca nu am avut cuvintele cu mine. Nu mi le`am mai ales cu grija, cum faceam de obicei. Si nici n`o s`o mai fac. De ce? Asa. Sa fii lucida si sa te indragostesti de unu la care esti doar "una de care i`a placut"(candva), si tu totusi sa insisti, desi nu esti genul, e sinonim cu a te droga de 2 ori pe zi cu heriona. Mai ales cand esti constienta ca datorita super-personalitatii tale, o sa`ti dai seama in ultimul moment ca din nou, nu ti`ai ales persoana potrivita. Si mi`e teama ca o sa spun "stop" cand va fi prea tarziu. Si atunci fac ce am invatat cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Momentan, chiar nu conteaza ordinea. Si gata, pierd intr`o secunda tot. Ma trezesc stricandu`ma pe mine cu propriile`mi ganduri. Cum? Nu foarte greu. Ma desprind de lumea mea. Si sunt. Sunt cum eram si inainte. Frumoasa si epuizata. Indragostita peste cap, cu voia mea involuntara. Am gasit exact ce cautam: nimic. Sunt asa cum eram si inainte de tine.
N`o sa stau sa plang pe bloguri. Nu merita. M`am intors in captivitatea lumii mele pentru ca am primit un mesaj de la o prietena foarte buna. Interesant. Apropo, nici de alea nu am multe. De data asta nu mai deviez de la subiect, nu ma simt in stare acum sa`mi critic propriile`mi critici, asa ca mai bine ma abtin. O seara faina~! Cius!

Dezintoxicare de mine!

Sunt genul care primeste criticile ca un rau ce face bine. Ce crede ca poate schimba ceva, candva, cu mine. Am vise cat pentru doua vieti. Am un orgoliu prostesc.Un orgoliu dus la limite extreme. Am o memorie care uneori trebuie resetata. Am niste ganduri care nu`mi dau pace. Am niste prieteni extraordinari, care mereu sunt langa mine. Nu am regrete pentru ca "doar prostii au regrete". Gandesc cum gandesc, si totusi, vreau sa gandesc altfel. Sunt cum sunt, si nimeni nu cred ca ma poate schimba. Am preferinte, iar gusturile nu se discuta. Am un jurnal care se umple de la luna la luna, pentru ca ma acolo ma descarc. Trag concluzii mereu. Si realizez ca nimic din ce fac nu e bine. Si stiu, mereu mi se pare. Ce mi se pare? Nimic. De ceva timp, sunt linstita. Chiar foarte linistita. Si nu stiu de ce. Ca da, mereu mi s`a parut ca toti au ceva special fata de mine e una, ca toti au pasul mai incet ca mine, e alta. Am obsesii ca orice alt om. Cred. Simt ca ceva nu e bine. Simt ca ceva m`a schimbat. Pentru ca sunt mai matura, gandesc mai mult inainte sa actionez, cred in mine, dar tot nu e bine.Vezi? Alta nemultumire. Si stiu, imi voi da seama treptat. Ca mereu m`am gandit la mine. M`am trezit peste noapte cu niste raspunsuri la care nu am inca intrebari. Dar totusi, eu iubesc intrbarile si urasc raspunsurile. Iar paranoia mea e peste limita. 99,9 % din mine imi spune ca e bine cum sunt. Iar acel 1% imi da nedumeriri. Stii, demult nu m`am mai trezit cu reclamatii. Sau cu critici. Sunt aceeasi "eu" care nu stie ce vrea de la viata, dar care stie mai bine ca oricine. Aceeasi care nu site altceva decat sa vorbeasca "filozofeli". Aceeasi care scrie din naivitate, care are senzatia ca poate muta intr`un om toate cuvintele care nu`i dau pace... prostuta. Dar sunt eu..... sunt Iulia!

Nu am nevoie de tine, dar cred ca am nevoie de noi!

Realizez ca rutina m-a inghitit..

Ca nu sunt decat o umbra a fetei fericite de altadata..

Ca zambetele, rasul cu pofta care erau la ordinea zilei..acum sunt tot mai rare

Ca m-am transformat intr-o fata pe care o urasc.Dar cel mai rau este ca m-am transformat vazand cu ochii...fiind constienta...am pierdut oameni in jurul meu...m-am instrainat, am devenit o persoana nesociabila cu acordul meu involuntar...

Am cautat sa fiu eu si am ajuns o persoana pe care o urasc...

Ma doare cand ma gandesc cine am fost si cine sunt...

Ma doare ca sunt mai mult sau mai putin singura...mai mult sau mai putin pustiita...mai mult sau mai putin goala pe dinauntru..

Si, Doamne, cate am de oferit...pot imparti zambete, pot fii fericita si ma oblig sa traiesc o viata care nu e ceea ce imi doresc...

Totul pentru ca imi e frica...

Imi place siguranta...

Mi-e frica sa ma desprind

Mi-e frica sa ma salvez

Si, nu, nu asta vreau...

Vreau ca totul sa fie asa cum era intr-o afurisita de primavara cand aveam un prieten perfect care ma iubea si ma respecta, si eram inconjurata de oameni care ma placeau, ma iubeau...eram parte din toti...

Incetul cu incetul toate s-au pierdut...

Singurul lucru pe care il mai am esti tu...

Dar tare mi-as dori sa fii tu, acela care ma iubea candva enorm...

In schimb...rareori il mai vad pe acel baiat...

I-a luat locul o persoana pe care nu o cunosc...sau cel putin refuz s-o cunosc...e ca si cum "alt tu" te poseda...

Cel mai grav e ca scriu astea sperand intr-o minune ...

Dar...nici nu mai stiu daca sa mai cred in minuni...

Nu le va citi nimeni...vor ramane fara ecou...

Vorbe simple...

Pe care acum, din pacate, nu stiu cat le mai intelegi...

Dar nu e vina ta...

Toata vina imi apartine..

Si totusi...maine e o alta zi...

Si maine voi iubi, si voi rani, si voi incerca sa fiu alta. Promit!

Pareri :D

Pentru ca sunt parerile lor despre Juliiii`. Pentru ca le vad in fiecare zi, pentru ca unele dintre ele m`au ajutat mereu, dar oricum, pe toate le iubesc :x~!

Sabina:
"Machiata lu` mama, momentan imi scriu tema la mate. Dar stii ca eu te iubesc muult, chiar daca uneori nu ne intelegem. Castraveciorule murat, te pup si iti doresc tot binele din lume"

Grati:
"E cam greu de spus.. :d. Esti o mica pisica ce isi scoate ghearele atunci cand e nevoie. Nu mai spun parul tau, super tare. Umorul la tine este pe primul loc. Pacat ca tipi asa tare. NU TE MAI SCHIMBA, JULIII` !!!!!"

Maria:
"Ju`:x... jaluzele, cine stie, cunoaste. Iulia.... fata nebuna,rar sau des enervanta, care sta in spatele meu si ma ajuta la romana 8->. Ochii vesnic colorati si freza vesnic nebuna... imbracata in mov, negru, roz sau albastru, mereu e o fata de treaba etc... descriere la minut -> sper sa`mi intelegi scrisul"

Teo:
"Julee`. Un tanc de`a 7-a, asa ca tine, dar diferit. Are haine misto, adidasi faini de la Office si blugi sexy. Are multi baieti care o plac, dar nu e parasuta incat sa aprobe avansurile de la toti cocalarii. Pe Julee` o vezi in curtea scolii, la Fiffer si la Remember. E tupeista, si`mi place. Raspunde la profesori si prin asta se remarca. Nu e greu sa o cunosti, e greu sa ajungi la inima ei! Te iubesc Julee` :x - x Teodora x"

Ioana:
Buna ziua b-)! Ea e Juliiii`, na! Juliii` e dusa, na! Si ce?! Juliii` tipa, tranteste, fara sa stie de ce. Nu o enerva ca face urat si te calca in picioare, na! 8-} Are păăăr! Mult păr. Păr cu placa! A dracului de placa! Are o mama de treaba si sexi! Pentru ca e profa mea de English, na! Ani?! Locatie?! Ce ii place?! Mata peste tactu?! Ce dragut! :x. E rebela! A dracului de rebela! Vorbeste mult si degeaba. Uneori ma enerveaza si ii zic: esti naspa! ;;). Doarme c-asa vrea ea. Manca c-asa vrea ea. Are hi5 si facebook pentru ca-si permite!;;). Si si si nu mai stiu, na! :">

Ilinca:
Iulia...hm... habar n`am ce sa scriu inafara de cea mai tupeista fata din lume. O doare fix in cur de barfe si comentarii, in rest ajuta pe toata lumea, si nu vrei sa te pui cu ea :P"

Diana:
"Micuta emo, marea emo. Uraste chestia asta. Nu suporta asta. Nu suporta sa fie considerata asa. Ii place .... nimic. Asa e ea. M`a rugat de 12748102 minute sa`i fac o descriere, dar n`am idei. Naspa, ba! Cunoaste`o tu!"

Andra:
"Uuuuu, juliii` :x. Juliii` stii ca momentan copii tema la mate. Ok, in fine.... o da, juliiii` e aia nebuna, si plina de tupeu :bd... aia care e unica... aia care sufera din dragoste maxim o ora, apoi tipa, si canta si face tot ce`i trece prin cap, tipic ei... aia care are freza de emo :)). Te`am pupat!"

Cezara:
"-dulce ca o zmeura, dar uneori acra ca o lamaie, combinand astfel perfect cele 2 arome :))
-haioasa, amuzanta, cu simtul umorului
-rebela, dar cu inima curata
-schimbatoare ca vremea
-o satena focoasa :))"

Hello~!

Nu! Aici nu ne jucam de`a "ma iubeste, nu ma iubeste". Adica tu poti sa te joci, eu n`am chef. Stii tu, "azi nu"!
Sentimentala? Foarte. Sensibila? De la un timp, exagerat. Dar lasa, i will help it!
Deja ar cam fi timpul sa dispari . Gata. Termin`o. De azi sa mor daca ma mai complic. Punct. Si virgula. Si punct. S`o luam de la capat. E sansa ta, sa taci~! Da` taci odata! Ai tacut?!
Bine, eu o ies. Cand ma intorc, poate te gasesc linistit.

Totul. Ca e vorba de tine, nu de altii~!

Erai prea perfect. Eram prea proasta.
Vreau ca atunci cand te gandesti la mine sa spui: uite, fata asta chiar a tinut la mine.
Da?
Probabil te simti maxim.
Mai maxim decat imi imaginam. Mai mult nici nu se poate.
Stiu ca vei cauta in fiecare EA ceea ce odata adorai la mine. Nu vei gasi :-j
Ma vrei inapoi? Eu nu. Si iti spun un lucru, nu miza pe faptul ca odata m`ai facut sa plang. Am mai crescut!
Pam-ram-pa-dam :x
Si cand ma vezi, te vad. Si cand te uiti insistent, te vad. Si cand vii sa ma controlezi mereu, te vad. Si cand ma suni doar ca sa ma intrebi ce fac, doar cu teama de a nu fi cu altcineva, te simt. Pentru ca te cunosc~! Si pentru ca stiu ca nu`ti convine.
Ai gresit odata, am trecut peste. Ai gresit de 2 ori, am crezut din nou in tine. Ai gresit a 3a oara, ai ramas singur.
Si vezi si tu cum e cu greselile astea. O sa`ti explic mai detaliat cand o sa am timp. Defapt... timp am. Dar nu mi`l ocup explicandu`ti tie. Nu meriti.
Nici n`ai meritat nimic. Si o sa fie prea tarziu cand o sa te schimbi. O sa`ti dai seama prea tarziu ca victoria a trecut, razboiul nici n`a existat.
Am sa fiu fericita. [Sunt fericita]
:x

Open your eyes :x

Hai... zambeste`mi si apoi... :-?
evapora`te. dispari.pa!
deschide ochii, fraiere!
tu esti acelasi imbecil frumos, dar eu nu mai sunt aceeasi proasta.
am pus punct cu zambetul pe buze, si da, poate nu am stiut sa pretuiesc, da` lasa ca ai stiut tu .
poate nu am stiut sa iubesc, da` lasa ca m`ai iubit tu de mi`a iesit pe ochi!
si as vrea sa nu stiu azi ce am vrut sa stiu ieri.
iarasi, totul se rezuma la tine.
de vreo cateva zile, mi`ai invadat viata, noptile, visele, casa, pana si telefonul si mp4-ul. iesi odata,
e posibil sa nu stau sa te rog. e posibil sa te dau afara. la fel de frumos cum ai aparut.

Dosare inchise

Si din nou... vesnicul NU~! ... Si ti`am zis ca ma vei pierde intr`o zi, dar tu:"da pe dreq". Poftim pe dreq. Cat incercam sa`ti explic... cand imi amintesc :-<. Intr`o luna, doua, trei, hai patru, sigur te uit. Doar putin timp. In timpul asta, poti face ce vrei. Fiecare face ce vrea! Si un sfat: fa`ti timp pentru viata ta, nu pentru a mea!
Am idei care capata prea abstracte forme, si imi adun 2 vise si un plan. Le pun cap la cap. Si nu iese nimic. Imi amintesc de mine.
Nu te mai uita chioras la mine, ca ma intimidez. Nu te apropia, nu vorbi, nu te mira, nu comenta, nu te uita~! Nu vreau. Nu`mi convine. Tie da, e-vi-dent.
Si din nou tu, iarasi tu. Fiarar, dispari! evapora`te! si striga: uuu?!
Dar nu`mi iese. Zmeul meu e plecat de dimineata. Si nu mai vine. De ce nu vine? Tam-tam-ta-na-na-na-naaa! si punct.
Waiting for my boy :-w...
Hai odata, misca`te. Hai mai repede, si dispari!

I don`t wanna be a broken hearted girl~!

Zambesc doar intr`o poza veche. Da, nu mint. Imi lipsesti. Si cand te vad, iar imi lipsesti. Si cand iesi cu noi, imi lipsesti din nou. Si cand ne intalnim (ca niste prieteni), imi vine sa`ti sar in brate, sa te sarut, sa te chinui cum o faceam si inainte. Si doare. Pentru ca e toamna. E toamna si in sufletul meu. Asta`i nasol. Intr`un final neasteptat, s`a terminat. Cauza? Numai una? Zeci? Probabil. Puteam sa jur ca esti in inima mea. Dar ai disparut. Ai disparut la fel cum ai aparut. Continua sa iubesti. Mi`e imi va lua putin mai mult timp ca sa ma avant iar. La tine e mai usor, si stiu asta. O sa vezi, ca cine alearga dupa 2 iepuri nu prinde niciunu. Pardon, niciuna :p.

Mi`e dor sa`mi scriu povestea. Povestea mea. Povestea interzisa. Care nu tine cont de reguli. In care sunt doar eu. Singurica, ca in orice poveste scrisa de mine.
mi`e dor~! :-<

I don`t wanna love you~!

stii cum e melodia aia "i don`t wanna be a broken hearted girl" :x
nu...
nu ma simt o hearted girl... si nici nu vreau sa ma simt :)
pentru ca ma simt bine in pielea mea. si`mi place.
cui nu`i place? sa nu se uite. trist? foarte trist. si sa stii, m`ai schimbat complet. tu esti acelasi imbecil frumos. dar eu nu mai sunt aceeasi proasta! pentru ca acum voi spune "nu" mai des decat o spuneam inainte. si va fi un "nu" hotarat, te asigur.

Poezii de dragoste sa`mi scrii~!

Imi pun capul pe perna. Sunt asa de epuizata, incat mi se pare ca, daca adorm acum, nu o sa ma mai trezesc niciodata. In cateva minute deja visez la o lume a mea, la o plaja pustie, si o casuta mica, dar frumoasa. Vroiam ca aia sa fie casuta mea. Atat vroiam. Dar s`a dus... S`a dus si n`o sa mai vina niciodata. Mi`e dor de tine. As veni dupa tine, daca as stii pe ce drum ai plecat. Si te`ai dus :-<...Incerc sa ghicesc de ce ai facut`o...Dar nu ma mai gandesc deloc. De ce? Doua puncte. Pentru ca nu`s "a treia e cu noroc". Daca ai hotarat sa iesi din lumea mea, fosta "a noastra", dar acum e a mea. Doar a mea. Pentru ca nu`mi place sa fiu roata de rezerva. Pentru ca numai tu puteai face asta. Pentru ca cerul meu e senin azi. Si vreau sa inchei subiectul. Pentru ca m`am saturat de noi. Poate pentru ca m`am saturat de mine.

Un tip la inaltime :x

De acum incolo raman singura.. sau ma multumesc cu un tip mediocru.
Fara barbati frumosi.
Nu.
Cu cat mai banali, cu atat mai bine.
Baietii banali sunt mereu recunoscatori. Cel putin asa cred :|
Ieseam in oras doar cu tipi "superbi". Ma rog :-@... nici chiar de`a dreptul S-U-P-E-R-B-I, dar erau OK. Pana cand l`am intalnit pe G.
[Nume: G. Prenume: G. Dar eu ii spun si V, deci, poate fi si GG, si GV, sau simplu, G (dupa porecla)]. Prea multe informatii :-j
Acum am pierdut iare firul povestirii. Scuze, am tendinta sa fac asta. Bine. A, da. Inapoi la baietii mediocri.
Si G nu e tocmai s-u-p-e-r-b, dar e :)).
E ceea ce as numi "perfect" (unde era perfectiunea) 8-|
Cel putin, mama l`ar descrie ca fiind "com si com sa".
Prietenii mei cred ca ma adora.
Un adorator o sa`mi faca o cana cu ceai. Si o sa`mi cumpere servetele cand am gripa. :)). Si asta e foarte bine. Dar ce se intampla cand ma insanatosesc? Ha?
Mama il place, deci e bun. E bun pentru ca e singurul pe care mama a vrut sa`l cunoasca.
Si tata il place. Asa cred :D.
Pe de alta parte, tata nu vorbeste prea mult, asa ca e greu sa`ti dai seama. Vecina mea, Steff, crede ca G e in regula. Si e destul de vehementa in privinta asta. Dar, luand in considerare ce gusturi proaste are in materie de barbati, parerea ei nu prea conteaza.
O prietena mi`a spus ca sunt norocoasa sa il am pe G. Dar asta vine de la o tipa care se multumeste cu orice acoperis deasupra capului, sau cu orice bombonica la 0,0005 bani de la coltul strazii. Si e si singura. Asa ca, din cate va puteti da seama, desi e o fata foarte draguta, e ultima persoana de la care as cere sfaturi in materie de baieti.
Si revenind la G, e prezent de 3 saptamani si 4 zile. Prezent in viata mea.
Si eu intr`a lui, banuiesc :-?.
Mda. Mnu.
E tipul aproape perfect. Care mi`a zis: nu, nu, nu, nu, nu, de cate ori a fost nevoie.
Whatever... 8->
Te iubesc~!

Product Description

Nu apartin etniei rome. momentan, am 13 ani si 2 luni. nu am slujba. nu am casa. nu am studii. stiu sa citesc. pot sa ma iscalesc. ma declar clinic sanatoasa. declar pe propria raspundere ca nu am practicat niciodata prostitutia. declar pe propria raspundere ca nu consum substante interzise. nu fur. nu am furat niciodata. ma spal zilnic. de doua ori pe saptamana fac baie generala. nu am niciun frate si sunt alcatuita din 2 maini, 2 picioare, un trunchi si 2 fese, un gat si un cap pe care sun distribuite proportional urmatoarele elemente: 2 ochi, 2 sprancene, 2 urechi, un nas, o gura, cateva zeci de mii de parsaten inchis. nu detin paduchi. nu ma vopsesc. pana acum, nu am nascut niciodata si nu am facut avorturi. am fost internata o singura data pentru o operatie de apendicita. am calatorit destul de mult. [in afara tarii]. urmaresc programele TV in medie 4 ore pe zi. nu am optiuni politice si nici o vedeta anume preferata, desi imi place Kyle Minogue. cel mai frica imi e de camera ascunsa si de macelarii :)

I am not a plastic bag

Vanzatoarea de la supermarket ma priveste chioras de cate ori ii spun sa nu imi mai dea punga. Nu vreau punga. Incerc sa o spun cat mai bland cu putinta, nu cumva sa se simta jignita. O spun incercand sa zambesc sau prefacandu`ma ca asta este cel mai firesc lucru din lume.
Nu vreau punga. Nu`mi iese. Vreau sa fiu eco si nu`mi iese. Vanzatoarea imi indeasa cascavalul pane, punga de chipsuri si cele 200 g de masline naturale intr`o punga alba cu rosu in care as putea sa`mi var capul su sa`i innod toartele in jurul gatului.
In care cel 0,009 copii ai nostri ar putea muri asfixiati.
Care, in cel mai fericit caz, calatoreste spre Oceanul Pacific unde se adauga insulei de plastic. Contribui zilnic la distrugerea planetei." - Spatiu Privat

Just see me cry~!

Poate ca acum nu pot sa`mi gasesc cuvintele, si fumez o tigara in graba.
Ma gandesc ca am pus prea mult suflet, ma gandesc ca ar trebui sa ma schimb. Sa ma schimb cum? Ca am facut sute de schimbari, si tot nu e de ajuns. Imi gasesc cate un punct slab mereu. La orice miscare.... nimic. Niciodata nu o sa ajung sa fiu ce vreau cu adevarat. Si nu in sensul - cariera, bani, faima... nu asta. Nu vreau si nici nu`mi imaginez o viata asa. Imi traiesc povestea interzisa. Povestea care nu se termina niciodata, si nici nu vreau sa se termine. Si scriu pentru ca ma simt mai neputincioasa ca niciodata. Whenever... si toti... absolut toata lumea mi`a zis: renunta, nu are rost. Dar eu nu. Eu? Mai bine sa renunt decat sa bocesc 3 zile dupa, niciodata. Si uite unde am ajuns cu incapatanarea mea. Am ajuns sa sufar pentru... pentru nimic. Sa zic: stai cu ea, cu foarte mare usurinta. Am ajuns sa plang 3 nopti pentru cineva care acum rade. Pentru cineva care m`a meritat doar 2 saptamani, si dupa aia a meritat`o pe alta. Dar pe care "alta". Mi`e ciuda. Mi`e ciuda ca am pus prea mult suflet. Mi`e ciuda ca in astea 2 saptamani am avut o legatura "speciala" cu tine. Mi`e ciuda ca nu am zis "nu" de la inceput. Mi`e ciuda ca ti`am acceptat toate toanele. Mi`e ciuda ca nu mai simt nimic pentru tine, si ca te`ai dus de la sufletul meu. Mi`e ciuda ca`s prea sentimentalistica si ca mi`am dat seama cat de sensibila pot fi. Mi`e ciuda ca am mascat prea mult starea de furie si de "inima rupta`n 2". Mi`e ciuda ca am zis: [nu, nu`mi pasa], iar cand ma intorceam cu spatele, imi curgea o lacrima. Mi`e ciuda ca mi`e dor de tot. Mi`e dor de el, desi nu`l mai iubesc. :-<

Je t`aime, je peux :x

Poti sa ai cei mai sme prieteni
Poti sa ai cel mai bun zmeu din lume
Poti sa fii cel mai bun dintre toti
Poti sa alergi cel mai tare
Poti sa ai plaja cea mai larga
Poti sa ai cerul mai albastru decat al meu
Poti sa zambesti ironic, doar de fatada
Poti sa ai cei mai buni prieteni care sa te ajute
Poti sa ai cea mai buna mama care sa`ti descalceasca sfoara
Poti sa le arati tuturor cat de dragut esti
Poti sa te lauzi ca te iubesc
Poti sa fii cel mai cuminte copil,
Dar daca nu bate vantul... :-<

This is all about me ~!

Salut!:) Eu sunt Iulia. Iulia si atat. Numele meu nu cred ca te`ar ajuta la ceva. Sunt copilul noii generatii, fata usor sasaita, al naibii de egoista si foarte incapatanata. Sunt sensibila, desi nu vede nimeni. Poate doar mama stie. Maschez foarte bine sentimentalismele, desi nu ar trebui sa fac asta. Imi place sa rad, rad incontinuu, iubesc sa rad, rad pentru ca ma simt bine. Ma face fericita. Tip. Ma descarc tipand. Tip tare. Trebuie sa ma auzi tipand. E imposibil sa nu tip intr`o zi. E fain, fraate`~! Despre mine, ar trebui sa stii ca nu am regrete. Doar prostii au regrete. Nu regret nimic. Nici macar ca m`am nascut. Vorbesc repede. Vorbesc foarte repede, si nimeni nu intelege. Na si ce. Mereu vorbesc numai prostii. Imi plac multe. Imi place vara. Cand zic vara, asta inseamna distractie. Inseamna mare, soare, plaja, valuri, prieteni, amuzament, timp liber, relax and no stress, cuvinte spuse`n vant, adieri blande pe`o faleza pustie, muzica, dance. Imi place albastrul, dar nu sunt dependenta de el. Asa :-?... imi place si movul, si negrul. Nu sunt emo`. Nu am fost emo, asa ca nu comenta~! Dupa cum spuneam si mai sus, imi place sa rad. Dar nu imi place sa plang. Nu plang. Bine, in cazuri extreme, ma descarc prin asta. E ceva normal! :-j. Si totusi, nu ma caracterizeaza. Sunt nebuna. Nu nebuna de la spitalul de nebuni, dar sunt nebuna. Nebuna in sensul... :-j... sa zicem rebela. Ma imbrac cum ma imbrac. Cu haine, evident. Imi place sa merg la cumparaturi, imi place ideea, dar ma plictisesc repede. Si nu, nu sunt dependenta de cumparaturi! Merg la cumparaturi din nevoie, uneori din placere si din lipsa de ocupatie. (Asta cu lipsa de ocupatie se intalneste mai rar, pentru ca mereu am ce face). Uite, desenez. Desenez aproape zilnic, ceea ce n`am facut demult. Culmea e ca desenez bine, dar nu`mi vine sa arat nimanui. Ascult muzica. Ador muzica. Muzica buna, necomerciala, cea de calitate. Mananc singura, traiesc singura si intorc capul mereu dupa cupluri care se plimba prin parc de mana. Imi place ideea, dar imi place mai mult s`o vad pusa in aplicare. Mereu imi zic: maine pun punct la tot. Da, as vrea eu. Si sper, si cred, si vreau sa depasesc starea de speranta, si`am ajuns sa cred ca ce vreau se va intampla. Povestea mea? Nu a avut timp sa inceapa. Pentru ca mi`e imposibil sa`mi scriu singura povestea. Nu`mi place poezia, nu`mi place carnea de porc. Nu sunt multumita de clasa mea, de viata mea, de orasul meu. Nu am speranta de viata, nu am planuri de viitor. Nu vreau casa, nu vreau masina, nu vreau copii. Nu ma entuziasmez. Nu`mi doresc vacante exotice, nu`mi doresc sa raman in memoria voastra. Nu fac nimic din ce nu am chef. Nu`mi pasa daca si cand te ranesc, nu sprijin programele sociale, nu merg la vot, nu mi`e frica de moarte, nu dau 2 bani pe viata aurolacilor, defapt, nu dau 2 bani pe viata mea, si in general, nu`mi place si nu`mi doresc nimic. Doar un spatiu in care sa ma aud cum inspir si expir. Doar atat. Mi se acreste cand vad pitipoance si cocalari, deci daca te numeri printre aceste creaturi, nu ai ce discuta cu mine. Pur si simplu, nu`i vad intr`o lumina buna. Mi`e mila de ei. Punct.
Deci cred ca te`am lamurit ce`i cu mine. Asa, in cateva randuri :D.
Da` un "comm" postarilor tale favorite, si o sa mai scriu.
Multumesc ca ai citit~!