Cand sunt nervoasa, merg sa dorm.
Cand am nervi temporari, nu tac pentru nimic in lume.
Cand imi vine sa plang, plang.
Cand rad, rad in hohote. Incontinuu si prosteste.
Cand iubesc, o fac din toata inima, si nu ma uit in stanga sau in dreapta pentru replici sau sfaturi.
Si a da, imi aleg cu grija prietenii. Si ii iubesc. Si aici ma refer la prieten. Cum e Ana, Isa, Andra, Mya.
Sunt printre putinele persoane care-si pun masca pe fata atunci cand nu are chef de ceva, sau de cineva. M-am lipsit mereu de barfe sau de informatii neajutatoare. M-am lipsit de multe. Nu regret, pentru ca sunt pe principiul "doar-prostii-au-regrete", insa uneori transform usor regretul in nervi, in stari jalnice de melancolie, dor de tot. Iar cand mi se face dor, mi-e dor. Deseori, adica in ultimul timp, mi-a fost dor de persoane. De tata, spre exemplu, si de el m-am lipsit candva. Nu poti sa fi chiar indiferenta, oricat de arogant si lipsit de inima ar fi el. Eu una, nu pot. Si dupa cum spuneam, desi ai mei sunt divortati, l-am sunat. Dupa 3 saptamani si un pic in care rar mi-aminteam de el, am facut-o. Si am incercat sa-l ascult. Cel putin, macar am dat impresia. Mi-e dor de tot ce tine de o familie unita.
Iarna, nu? Mi-e dor de blestemata aia de zi, dintr-un blestemat inceput de iarna, cand aveam un boyfriend perfect. Defapt nu, nu era boyfriend, ci presupus boyfriend. Care si acum lasa impresia ca va fi. Si asta e ceea ce ma nelinisteste momentan. De ce lasa doar impresia? Nu stiu. Nu astept sa mi se puna covorul rosu pentru a ma intreba: deci? ce-i cu noi?, dar vreau macar o doza de tupeu. Niciodata nu am facut primul pas si nici nu am s-o fac, nu am de gand pentru ca mi se pare josnic pentru o fata. Dar mi-am aratat sentimentele. Asta da. Si nu, de la a-ti arata sentimentele si a face primul pas intr-o relatie de scurta, temporara sau lunga durata e un drum lung. Nu-i tare greu de inteles. Daca iti arati iubirea fata de acea persoana, o sa fie relativ greu sa depasesti urmatoarele zile in care el o sa fie crispat si pararel total de ce o sa se intample. Asta daca se va intampla ceva. Ca daca si el simte acel "fluture", or fi momente cruciale si greu de depasit. [Proprie experienta]
Deci, revenind la subiect [scuze, am tendinta sa fac asta]
Dupa cum spuneam, mi-e dor.
Acel "blestemat" de inceput de iarna nu recent s-a incheiat. Si acum, urmeaza faza decisiva. Eu ii spun momentul culminant, ca de, il astept de mult timp.
Ma visez de multe ori in bratele lui. Cu sau voia mea, evident. Dar mai mult cu voia mea.
In the end.. dans de oameni de zapada in fata mea, iar eu.. te vreau pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu