E incredibil, cum stand cu gandurile mele in fata calculatorului, cu certitudinea ca nimeni nu va citi vreodata randurile astea, tot exista o cenzura a mea fata de mine. De unde vine, de ce? Nu pot intelege. Sunt lucruri care`mi trec prin cap - le scriu si apoi le sterg, mi se par prea negre si prea dure. Ok. Dar de ce le sterg? Oricum le pot sterge oricand si pot mai bine sa le vad pe un ecran decat sa le tin minte. Poate asta e. Poate sunt prea dureroase sa`mi fie afisate in fata ochilor.
Niciodata nu mi`a placut sa astept. Si`mi dau seama cu stupoare ca zi de zi trebuie sa invat sa astept. Am ajuns sa astept si ca intr`o buna zi... voi trai. E ca si cand implinirile, realizarile, oricat le`as provoca, vin cand vor ele sau cand trebuie. Cateodata se intampla sa vina prea tarziu , adica atunci cand nu mai ai nevoie de ele sau cand nu mai inseamna nimic despre tine. Sau cand nu te mai poti bucura de ele. E normal.
Astazi vreau sa ma bucur de tot ce am. De azi voi alunga toate dubiile si toata frica. Doar asa pot demonstra cat pot face, ce pot obtine, cat pot rezista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu