Craciun?

Ceea ce se intampla acum se poate numi "sarbatoare", poate nici asa, pentru ca eu nu pot numi "craciun" pe blestematul de cuvant care in fiecare an imi pune semne de intrebare. Ma agita, ma crispeaza ca nu stiu ce cadouri sa cumpar, plus ca, nu-mi place iarna. A da, nici de asta n-am parte. E aiurea, jur. Nu poti numi "craciun". Nu, asta nu e Craciun. Sunt 3 zile imbacsite de iarna, hai 4 cu tot cu "ajunul" ala, ghici ce, nici pe ala nu-l suport, cu mocirla pe toate strazile, cu becuri colorate aprinse pe strazi, si alea, vai-de-capul-lor, cu niste "serbari-ale-zapezii", care nu s-au desfasurat, cu un brad plin de globuri, si beteala, si cu o instalatie rosie in camera ta care sincer, nu-ti inspira nimic, oricat ai incerca. Nu suport nimic ce tine de Craciun. Sau de Anul nou. Urasc perioada asta.

De Anul nou mereu trebuie sa-mi fac planuri aiurea pe care, evident, niciodata nu le-am putut duce la capat. Bine, sincer acum, nici n-am incercat. Am dat naibii ambitia deoparte sa vad ce se intampla. Nimic nou si important, ca in fiecare an...proasta-handicapata-idioata-neputincioasa-ranita-indragostita-toanta. Nimic altceva.

Chiar nu mai suport melodiile siropoase, cupluri fericite, tati cu copii de mana, exercitii de matematica.

Vreau locul meu undeva in lumea asta. Sa nu stiu de Craciun, revelion, Paste, ziua mea, ziua lui, vacante exotice, scufundari cu "your past-father", internet, oras sau iesiri din banal. Lista continua.

In fine.

As vrea sa stiu, sa invat, sa dau timpul inapoi s-o iau de la inceput cu tot, sa-mi schimb ritmul de viata. As fi vrut sa ma schimb pe mine. Sa-mi shimb fata, corpul, varsta, casa, familia, prietenii, orasul, tara, planeta.

Asta pentru ca ma deprima Craciunul singura acasa. Stii cum e sa fi doar tu cu tine in fata focului, in spate la vreo 2 metri bradul imens, cu un laptop nenorocit in brate, cu niste prieteni care-si petrec ajunul craciunului in familie, desfacand o groaza de cadouri si bucurandu-se de asa zisa "sarbatoare"? Iti zic eu, nu stii.

E naspa sa stii ca maica-ta sta la plaja pe la sfarsitul lunii decembrie, intr-o tara exotica, cu un cocktail mare langa sezlong si cu oceanul in fata...iar tu stai ca proasta acasa, iesi in vreo 4-5 seri dintr-o vacanta de nu stiu cate zile.

E trist.

Nu ai pe nimeni. Adica, eu il am L, care slava-Domnului, e langa mine si trec peste socul ca "vai-ce-proasta-sunt-ca-nu-am-plecat-cu-mama-in-Egypt".