Sunt Iulia. Sunt eu si nu pot multumi pe toata lumea. Incerc sa ma comport normal, cu toate ca ma inchid in mine deseori, la fiecare prabusire. Asta pentru ca mereu am fost cea tupista, caruia daca ii comentai sau o enervai, te calca in picioare fara niciun resentiment. n-o s-o mai fac, o sa incerc sa ma controlez.
Incerc seara sa ma pun in pat si sa ma intreb unde esti, unde ai disparut. Desi suntem, desi iubesc si sunt momente in care ma simt atat de iubita, incat nu-mi mai doresc nimic.
Asta da, o pot numi o... prabusire.
Mi-am dat masca jos de atat de multe ori, asta ca sa se vada cine sunt. Nu exista persoana care sa ma cunoasca, care sa stie ce-i cu mine.
nu sunt bine chiar deloc. ma simt inconjurata de tristete, incerc sa te aduc aproape, sa fim iar ca inainte.
da, SUNT IUBITA, MA SIMT IUBITA SI MI-E DE AJUNS!
doar ca..ceva nu e bine.
nu incerc s-o fac pe-a nemultumita, doar ca orgoliul meu si egoismul meu de "al meu si numai al meu" a atins limita.
stie cineva ce-i cu mine? de ce nimeni nu a incercat sa afle?
chiar nu interesez pe nimeni? chiar o sa trebuiasca sa ma multumesc cu gandul ca o sa raman singura pe lume?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu