Dezintoxicare de mine!

Sunt genul care primeste criticile ca un rau ce face bine. Ce crede ca poate schimba ceva, candva, cu mine. Am vise cat pentru doua vieti. Am un orgoliu prostesc.Un orgoliu dus la limite extreme. Am o memorie care uneori trebuie resetata. Am niste ganduri care nu`mi dau pace. Am niste prieteni extraordinari, care mereu sunt langa mine. Nu am regrete pentru ca "doar prostii au regrete". Gandesc cum gandesc, si totusi, vreau sa gandesc altfel. Sunt cum sunt, si nimeni nu cred ca ma poate schimba. Am preferinte, iar gusturile nu se discuta. Am un jurnal care se umple de la luna la luna, pentru ca ma acolo ma descarc. Trag concluzii mereu. Si realizez ca nimic din ce fac nu e bine. Si stiu, mereu mi se pare. Ce mi se pare? Nimic. De ceva timp, sunt linstita. Chiar foarte linistita. Si nu stiu de ce. Ca da, mereu mi s`a parut ca toti au ceva special fata de mine e una, ca toti au pasul mai incet ca mine, e alta. Am obsesii ca orice alt om. Cred. Simt ca ceva nu e bine. Simt ca ceva m`a schimbat. Pentru ca sunt mai matura, gandesc mai mult inainte sa actionez, cred in mine, dar tot nu e bine.Vezi? Alta nemultumire. Si stiu, imi voi da seama treptat. Ca mereu m`am gandit la mine. M`am trezit peste noapte cu niste raspunsuri la care nu am inca intrebari. Dar totusi, eu iubesc intrbarile si urasc raspunsurile. Iar paranoia mea e peste limita. 99,9 % din mine imi spune ca e bine cum sunt. Iar acel 1% imi da nedumeriri. Stii, demult nu m`am mai trezit cu reclamatii. Sau cu critici. Sunt aceeasi "eu" care nu stie ce vrea de la viata, dar care stie mai bine ca oricine. Aceeasi care nu site altceva decat sa vorbeasca "filozofeli". Aceeasi care scrie din naivitate, care are senzatia ca poate muta intr`un om toate cuvintele care nu`i dau pace... prostuta. Dar sunt eu..... sunt Iulia!