si tata imi tot repeta "..o sa vezi ca in viata o sa te dezamageasca exact persoanele la care nu te astepti,o sa te doara putin dar o sa-ti treaca.toate trec..", chiar tata...
Simt ca e ultima vara. Simt ca sunt ultimele momente cand pot sa-i sun. Ultima dezamagire nu o pot uita. Oriunde as fi, ei ma vor gasi. Oriunde in noapte, sau zi. Dulcea mea, amara mea, familie. Plang si-mi amintesc de mine, de noi, cei ce eram odata o FAMILIE. Cand tata nu era insurat cu alta, cand alta nu avea un copil caruia tata sa-i ofere totul, cand mama nu era bolnava, cand nu lua pastile, cand bunica imi facea traditionalul tort cu capsuni si ciocolata de ziua mea, cand bunicul era eroul meu, cand eram verisoara preferata a baietilor de la Sibiu, cand nu stateam singura intr-o casa goala, cand bunica nu vorbea urat de mine sau de mama, cand tata era persoana in bratele caruia ma simteam cel mai bine, cand credeam ca familia mea n-o sa se destrame niciodata. Ma simt mare, dar sunt atat de mica. Mi-e ciuda de toti copiii de la mine din clasa, mi-e ciuda pe ei. Mi-e ciuda pe Andrei, baiatul care sta cu o banca in fata mea la scoala. Parintii lui sunt divortati, aceeasi poveste, sta cu mama lui. Tatal lui vine in fiecare zi la scoala si daca nu-i aduce bani, ii aduce o bomboana. Si ii e destul. Ii da 10000000 de mesaje, si-l cheama in oras, il cheama la el, ii spune zilnic sa nu uite ca are un tata care il iubeste. Eu nu! De ce? Pentru ca tata mi-a zis ca nu mai sunt tocmai o prioritate, are o familie, e fericit. Dar la inima mea s-a gandit vreodata cineva? S-a gandit ca plang acum, ca plang mereu, mereu, si acum? S-a gandit vreodata cineva ca nu sunt asa tare? S-a gandit ca am nevoie si de o mama, si de un tata?
Dear Papa,
Imi pare bine ca ti-ai refacut familia, imi pare bine ca esti fericit, imi pare bine ca esti iubit; ca ai familia care nu ai avut-o niciodata, ca ai familia pe care ti-ai dorit-o mereu. Imi pare bine ca ai un baiat, chiar daca nu e al tau, imi pare bine. Te-am vazut ieri cu sotia ta in oras dar imi era prea rusine sa traversez sa va salut, urla sufletul mine ca nu erai de mana cu mama, mi-a curs o lacrima, m-am mai uitat odata la voi si-am trecut mai departe. Ai plecat repede din viata mea, ai plecat brusc. Nu mai raspunzi la telefon, incep sa te deranjez, nu ma mai suni. Ai devenit un calator ce-a trecut prin 10 ani din viata mea repede. Am devenit un actor. Am tras cortinele, m-am prabusit. Am devenit un om fara nimic. Tu crezi ca daca am 14 ani si pot sa definesc lucrurile, pot sa deosebesc binele de rau, pot sa gandesc, tu crezi ca mi=e usor sa trec peste dragostea ce mi-o purtai mai demult? Vreau doar sa te aud pentru cateva secunde, vreau sa te interesezi de viata mea macar odata pe luna. Vreau sa ma iubesti, vreau sa am si eu un tata care sa ma caute, sa ma sune, sa imi zica macar intr-o seara noapte buna, care sa-mi spuna un “Craciun Fercit”, “Un Paste Fericit”, “La multi ani!”. Daca nu pot sa am familia de altadata, macar sa-l am pe tata. Bun, rau, e tatal meu.
Tata, te iubesc, desi nu mai sunt in inima ta, dar sper ca intr-o zi sa te anunte cineva ca mai ai si o fata, ca eu una, n-o s-o fac. Cum a spus si nasa mea de botez: "ruptura e trista si greu de cusut"!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere