Niciodata nu s-a intamplat cum mi-am propus. Poate nu mi-am dorit ce trebuia, dar poate meritam si eu putina afectiune, daca nu iubire. Draga Mos Craciun, pe la mine nu ai trecut si e trist. Povestea se repeta ca si in ceilalti ani, si doare. Stiu ca poate nu am fost cuminte, nu m-am indragostit de cine trebuia sau nu trebuia sa ma indragostesc deloc, dar am facut-o. Si acum trag dupa mine ponoasele. Mi-a trebuit iubire, acum nu o mai am deloc, iar daca acum cateva luni o simteam din toate partile, acum sunt de parere ca nici nu mai exista. Stiu ce zic, pentru ca s-au intamplat multe, m-au schimbat multe. Unii vor sa ma vada cu psihicul la pamant, nu stiu daca o sa le dau satisfactia, altii, draga mosule, ma iau in brate cand ma vad pe strada, imi intind un servetel cand plang sau pur si simplu ma suna, doar ca sa vada ce fac.

Mosule, promit ca o sa raman aceeasi fetita cuminte, dar...te rog, putina iubire! atat imi doresc. Sa o simt aici in sufletul asta rece, calcat in picioare. Mosule, vreau sa vii cu renii tai sa ma duci acolo departe, la Polul Nord, unde e frig si ger, sa-mi simt doar rasuflarea, sa uit de tot, sa te ajut sa imparti cadouri, sa ma plimbi si pe mine cu caleasca ta, sau daca nu, sa ma lasi pe mine sa le fac bucurii copiilor, daca eu nu am avut, sa aiba ei. Sa nu mai aiba nimeni golul asta care-l am eu acum. Nu ma mai incalzeste nici un ursulet. Mosule, te rog.

P.S: Ti-am trimis si o scrisoare.

Ceea ce pana acum o saptamana-doua imi doream sa fie al meu si numai al meu, ce credeam ca o sa fie al meu toata viata, acum isi impartaseste dorintele cu alta. E trist, caci as vrea si eu sa retraiesc vechi sentimente. E trist ca nu pot, ca-l astept pe Fat-Frumos de ceva vreme. Poate nu stie unde stau. Poate s-a ratacit. Mi-a venit mintea la cap. Mi-a venit cu ea si starea de suferinta permanenta, care nu poate fi descrisa prin cuvinte, poate prin lacrimi. De ce pierd atatea lacrimi? Toti oamenii au pe cineva alaturi. Eu nu am pe nimeni. Nu am vrut sa am pe cineva. Am inima deschisa pentru toata lumea, caci pentru toti e loc sub soare. Nu-i inteleg pe multi. Am in mine setea de a cunoaste, de a vedea cum e lumea cu si fara perdea, am stat inchisa intr-un iglu timp de un an de zile. Inainte imi doream sa ma cunosc, insa acum stiu tot despre mine. Mi-e frica sa nu dezamagesc. Mi-e frica sa nu cad prada capcanelor ce mi le intinde dragostea, nu mai vreau. Azi arat si ma simt mai bine, dar lucrurile in esenta nu s-au schimbat, stiu asta, dar nu arat. De ce sa arat ca-mi lipseste afectiunea? Nu sunt pregatita sa iert. Nu mai vreau sa aud gresindu-se pe acolo, pe dincolo. Naivilor, toate inceputurile astea, toate sfarsiturile astea au legatura intre ele! Am in mine starea aia de "ploaie" in care mi se amplifica emotiile si devin sensibila. Dar inca sunt straina de toate. Imi pare rau, o sa revin!

Dor de mor. Familie, unde mi te-ai dus?

si tata imi tot repeta "..o sa vezi ca in viata o sa te dezamageasca exact persoanele la care nu te astepti,o sa te doara putin dar o sa-ti treaca.toate trec..", chiar tata...

Simt ca e ultima vara. Simt ca sunt ultimele momente cand pot sa-i sun. Ultima dezamagire nu o pot uita. Oriunde as fi, ei ma vor gasi. Oriunde in noapte, sau zi. Dulcea mea, amara mea, familie. Plang si-mi amintesc de mine, de noi, cei ce eram odata o FAMILIE. Cand tata nu era insurat cu alta, cand alta nu avea un copil caruia tata sa-i ofere totul, cand mama nu era bolnava, cand nu lua pastile, cand bunica imi facea traditionalul tort cu capsuni si ciocolata de ziua mea, cand bunicul era eroul meu, cand eram verisoara preferata a baietilor de la Sibiu, cand nu stateam singura intr-o casa goala, cand bunica nu vorbea urat de mine sau de mama, cand tata era persoana in bratele caruia ma simteam cel mai bine, cand credeam ca familia mea n-o sa se destrame niciodata. Ma simt mare, dar sunt atat de mica. Mi-e ciuda de toti copiii de la mine din clasa, mi-e ciuda pe ei. Mi-e ciuda pe Andrei, baiatul care sta cu o banca in fata mea la scoala. Parintii lui sunt divortati, aceeasi poveste, sta cu mama lui. Tatal lui vine in fiecare zi la scoala si daca nu-i aduce bani, ii aduce o bomboana. Si ii e destul. Ii da 10000000 de mesaje, si-l cheama in oras, il cheama la el, ii spune zilnic sa nu uite ca are un tata care il iubeste. Eu nu! De ce? Pentru ca tata mi-a zis ca nu mai sunt tocmai o prioritate, are o familie, e fericit. Dar la inima mea s-a gandit vreodata cineva? S-a gandit ca plang acum, ca plang mereu, mereu, si acum? S-a gandit vreodata cineva ca nu sunt asa tare? S-a gandit ca am nevoie si de o mama, si de un tata?

Dear Papa,

Imi pare bine ca ti-ai refacut familia, imi pare bine ca esti fericit, imi pare bine ca esti iubit; ca ai familia care nu ai avut-o niciodata, ca ai familia pe care ti-ai dorit-o mereu. Imi pare bine ca ai un baiat, chiar daca nu e al tau, imi pare bine. Te-am vazut ieri cu sotia ta in oras dar imi era prea rusine sa traversez sa va salut, urla sufletul mine ca nu erai de mana cu mama, mi-a curs o lacrima, m-am mai uitat odata la voi si-am trecut mai departe. Ai plecat repede din viata mea, ai plecat brusc. Nu mai raspunzi la telefon, incep sa te deranjez, nu ma mai suni. Ai devenit un calator ce-a trecut prin 10 ani din viata mea repede. Am devenit un actor. Am tras cortinele, m-am prabusit. Am devenit un om fara nimic. Tu crezi ca daca am 14 ani si pot sa definesc lucrurile, pot sa deosebesc binele de rau, pot sa gandesc, tu crezi ca mi=e usor sa trec peste dragostea ce mi-o purtai mai demult? Vreau doar sa te aud pentru cateva secunde, vreau sa te interesezi de viata mea macar odata pe luna. Vreau sa ma iubesti, vreau sa am si eu un tata care sa ma caute, sa ma sune, sa imi zica macar intr-o seara noapte buna, care sa-mi spuna un “Craciun Fercit”, “Un Paste Fericit”, “La multi ani!”. Daca nu pot sa am familia de altadata, macar sa-l am pe tata. Bun, rau, e tatal meu.

Tata, te iubesc, desi nu mai sunt in inima ta, dar sper ca intr-o zi sa te anunte cineva ca mai ai si o fata, ca eu una, n-o s-o fac. Cum a spus si nasa mea de botez: "ruptura e trista si greu de cusut"!

Uraste-ma!

Daca nu reusesti uneori sa ma ierti pentru toate cacaturile, pentru toata ura mea pentru zilele reci, pentru simplu fapt ca sunt un soarec prost, atunci uraste-ma!

Uraste-ma din tot sufletul, asa cum nu ai urat vreodata. Atat de intens incat sa nu poti dormi, sa plangi, sa urli pana ragusesti, sa-ti musti buzele pana la sange, sa ma vrei aproape, sa ma izbesti de pereti, sa ma ucizi.

Vreau ca ura sa iti pulseze violent in tample in timp ce te ghemuiesti sub cearsafuri si-mi rostesti numele scrasnind din dinti. Din nou, si din nou, si din nou. pana la epuizare.

Uraste-ma brutal, uraste-ma cu toata fiinta ta.
Nu indrazni sa ma uiti.

Si sa ma suni diseara.

On daddy

on the morning you died, you lay face down on your bed, and mumbled a goodbye in your half sleep.

i came home from school and you had gone for good this time. it wasn't even messy, a tidy little wound at the back of your head. there wasn't much to clean up.

but there's a wreck inside of me, empty rooms and memories that taste like metal in my mouth.

i'm just living on your money and the bloody mess you made of our lives.

i'm just living on your money and the heart wound you left behind.

all i can really find to thank you for lately, is the way it felt when they told me you had gone.

thank you, because now i know i could never do that to anyone else.

in some fucked up way, you're keeping me alive.

Sunt Iulia. Sunt eu si nu pot multumi pe toata lumea. Incerc sa ma comport normal, cu toate ca ma inchid in mine deseori, la fiecare prabusire. Asta pentru ca mereu am fost cea tupista, caruia daca ii comentai sau o enervai, te calca in picioare fara niciun resentiment. n-o s-o mai fac, o sa incerc sa ma controlez.

Incerc seara sa ma pun in pat si sa ma intreb unde esti, unde ai disparut. Desi suntem, desi iubesc si sunt momente in care ma simt atat de iubita, incat nu-mi mai doresc nimic.

Asta da, o pot numi o... prabusire.

Mi-am dat masca jos de atat de multe ori, asta ca sa se vada cine sunt. Nu exista persoana care sa ma cunoasca, care sa stie ce-i cu mine.

nu sunt bine chiar deloc. ma simt inconjurata de tristete, incerc sa te aduc aproape, sa fim iar ca inainte.

da, SUNT IUBITA, MA SIMT IUBITA SI MI-E DE AJUNS!

doar ca..ceva nu e bine.

nu incerc s-o fac pe-a nemultumita, doar ca orgoliul meu si egoismul meu de "al meu si numai al meu" a atins limita.

stie cineva ce-i cu mine? de ce nimeni nu a incercat sa afle?

chiar nu interesez pe nimeni? chiar o sa trebuiasca sa ma multumesc cu gandul ca o sa raman singura pe lume?

COCALAR & PITIPOANCE?!

Un amestec intre maimuta si om, niste chestii a dracu` de urate, nu stiu de unde scoase. Vine totusi, un cioban de pe nu stiu ce deal, la mine la scoala, cu jumatate de alfabet lipsa din mintea aia care a plecat saraca acum ceva timp. Nu`i inteleg! Pun la toata lumea mainile pe fund, sani, picioare, fata, par. Eu una nu le permit! Nu pot, pur si simplu, sa vad unu` coborat acuma odata cu oile, ca de, a venit iarna si ingheata oile in varfu` dealului, si ce s`au gandit, sa vina la scoala, poate se mai cizeleaza si ei un pic. Nu stiu nimic. Poate am ramas in urma cu stirile, poate asa`i la moda acum, dar prefer sa fiu demodata decat sa am apucaturi de astea. Isi iau curele cu catarama, le lasa la vedere, merg cu "super-pectoralii" lor in fata, sunt prosti! Tocmai s`a mutat o clasa de genu` langa clasa mea. Sunt satula de toate manelele care sunt obligata sa le aud din clasa in fiecare pauza. Sunt niste tarani, mediocrii lumii in care traim. Ma da ei stiu ce`i cu viata lor? Sunt sigura ca doar acasa si in grupul de prieteni au apucaturi de genu', sunt sigura ca acasa stau la coada vacii, sau la coada porcului. Dar da, daca v-ati nascut la cererea femeilor, va inteleg, v-au cerut ele, pitipoancele. Mersul vostru de bo$$i, toti va imaginati cred prin cate vreo masina, evident de co-ca-lari, dar sorry, mentalitatea de turma o sa va ramana aceeasi. Daca nu iesiti din casa cu trening, pantofi si geaca de piele nu puteti! Eu stiu, ma-ta te hraneste bine, bei lapte de mama cred, iti da ssssalam sssasesc, sa creasca mare baiatu` mamii. Dar burta aia care ti`o faci? Ma rog, nu am nimic cu ea, dar nu ti`o arata ca e jalnica. Asta pentru cocalarii de la mine de la scoala care`si iau blugi, se leaga cu o curea cu catarama si o iau ca si caii la vale.

Inteleg faptul ca la voi ochelarii de soare se poarta in casa, si nu sunt ochelari de soare defapt, ci deja au preluat un stil de viata anume, dar nu iarna! Toti aveti impresia ca tocmai a-ti coborat dintr-o limuzina, cu Salam [Sasesc] si Guta [Bo$$u] langa voi, insa obsesia asta a voastra manelaro-obsesiva e din ce in ce mai mare. Prostul nu e prost pana nu e si fudul... pentru voi, forta Guta!, asa am auzit ca va aveti bine. Adevarul ca taranul de oras e cel mai prost animal...practic n-ai ce cere :-j

Cat despre pitipoance, nu le consider fete. Ele n-or sa se maturizeze niciodata. Nu stiu altceva decat rujul lor roz de pe buze, cu care se dau slava-domnului.Ele nu citesc carti, poate doar de educatie sexuala, habar n-au ce-i ala un film bun, doar telenovele. N-au iesit din sat, comuna sau municipiu, daca ar avea asa ceva. Habar n-au ce-i ala site de socializare. Ele socializeaza doar in scopuri care le convin, duc lipsa de multe... Pune-ti draga botox si nu`ti mai intoarce buzele de parca ai fi o maimuta! Se pozeaza in oglinda, in bucataria bunicii sau in baie. Oglinda - locul unde se uita in fiecare dimineata-seara-noapte. Bucataria bunicii - ce vezi interesant acolo? Esti gurmanda? Sau poate obsedata de mancare... Baie - eu stiu ca acolo mergi cu alt scop...

In fine. Problema este ca m-am gasit tocmai eu sa comentez, asta ca sa nu ma trezesc cu intrebari dupa aia. M-am saturat de voi si as vrea din toata inima sa ma descotorosesc de toate pitipoancele si toti cocalarii! Voua cum sa va spun? Cocalarese?