Ma simt neputincioasa. Ma simt un nimic. Ma simt mai mult decat pierduta. Ma simt extraordinar de ciudat.
Simt ca daca mai clipesc odata, lumea se va prabusi peste mine.
Simt ca sunt a dracu` de proasta ca nu am stiut sa`mi arat falsele sentimente. Ceva din mine zice ca nu sunt bine, iar acel 1 % pe care`l credeam pierdut spune ca asa cum sunt e perfect. Ce`s cu incertitudinile astea? Ma complic prea tare, si`mi beau cafeaua lent; ceea ce n`am facut demult.
Daca as fi copil mama mi-ar spune ca totul va fi bine , daca as fi copil mi-as lua jucarie si as uita totul, daca as fi copil o gluma m-ar binedispune, dar nu sunt, azi toate astea ma streseaza, as vrea sa mai fiu macar acum putin copil.
Doar putin. :x
Sa simt ca toata lumea e a mea, si ca`i asa de bine sa nu vina barza, ca nu mai vreau o surioara sau un fratior, sa ies cu Stefana afara sa ne jucam cu papusile, si sa stam pana la o bucata de noapte sa strangem casuta papusilor, pe care am construit`o cu atata dragoste.
Sa mancam iar ciocolata si sa ne manjim pana peste urechi.
Sa mergem la gradiiii, si sa ne laudam cu super-jucariile noastre.
Mai vreau inca odata acele timpuri.
