Promises.

E duminica, maine e luni, scoala iar, teze, prostii. Sentimentele mele fata de el se aduna ca frunzele ruginii, toamna. E toamna in sufletul meu. E toamna pentru ca trec prin niste stari tare ciudate, si as vrea sa ies din starea de nevralgie-sentimentala. Uneori (foarte rar) constientizez ca ar trebui sa fim cu adevarat realisti, sau cel putin eu ar trebui sa fiu putin realista. Insa nu stiu daca m-ar vedea altcineva in postura de om cu picioarele pe pamant. 

Dar vorbeam de sentimentele mele. Nu cred ca imi ajung cuvintele. Nu cred ca imi ajunge nostalgia ce-o simt. Cu toate ca am langa mine cel mai bun om din lume, un om care usor usor imi demonstreaza ca ma iubeste, un om care simt ca ma apreciaza pentru ceea ce sunt, un om pentru care sunt perfecta si care imi apreciaza defectele si imi subestimeaza calitatile, ma simt singura. M-am indepartat fara voia mea de niste persoane care imi faceau bine. Probabil asta a vrut cineva, si acel cineva chiar are puterea sa ma indeparteze de ei. Nu stiu daca e bine ca ii cataloghez, sau poate doar imi dau cu parerea, dar prietenii, sau cei care ar trebui sa primeasca acest statut ar trebui sa fie trup si suflet langa o persoana.

Luna trecuta am pierdut pe cineva caruia nu am apucat sa ii multumesc pentru ce a facut pentru mine, bun sau rau. Nu am apucat pentru ca si-a luat talpasita. N-am apucat nici sa-mi iau ramas-bun. Poate ca atunci era momentul sa imi fie alaturi o serie de "prieteni". Atunci am realizat cat de puternica sunt. Am picat, m-am ridicat, mi-am bagat picioarele in spusele lumii, pentru ca sa fim realisti, lumea e rea si vorbeste, si indruga vrute si nevrute. Dar acum sunt bine. Acea persoana care a plecat mi-a demonstrat lasitatea, nu vreau sa-i dau nume, nu vreau s-o condamn, poate asa a considerat ca e mai bine, sa ma infunde pe mine in mocirla, sau poate ca ma considera vinovata, poate i-am facut rau, poate i-am provocat suferinta, cine stie..

Ce inseamna pentru mine cuvintele? Ce ne trebuie noua cuvinte? Ca sa strangi persoana iubita in brate iti trebuie cuvinte? Ca sa o saruti si ca sa o/il faci sa se simta implinit/a iti trebuie cuvinte? 

Cuvintele sunt de prisos, si oameni buni, invatati de la mine, nu ne trebuie cuvinte, ne trebuie inima, ne trebuie sentimente, ne trebuie putina incredere si putin mai mult respect. Eu ma respect, si asa am invatat sa ii respect si pe ceilalti. Eu ma iubesc indeajuns incat sa stiu sa-i iubesc si pe altii.

Jme.

M-am hotarat sa scriu, dupa mult timp de tacere. Mi-e scarba de ce a ajuns lumea asta. Mi-e scarba de politicieni, de vedete, de cantareti. Mi-e scarba de tara mea, care are niste adancuri atat de frumoase si de pure, are niste locuri mirifice... Iar noi, o provomam pe Tonciu, pe cealalta mandra, pastarnac, buruiana, cum o chema-o, provomam prostia in general.

Deschid ieri televizorul. Butonez ce butonez, pana o stire imi atrage atentia: "Ioana Tufaru are sani noi si e hotarata sa invinga toate vedetele din show-bizz". Bine ca s-au hotarat cei de la Antena1 ca dupa ce i-au filmat gandacii din casa si chilotii aruncati prin mijlocul casei si jegul de sub unghii, ce s-au gandit ei, ia hai sa facem rating, sa-i punem tate Ioanei. Bine ba. Unii nu au ce sa manance, unii nu au cu ce sa-si trimita copiii la scoala, unii nu au bani de pastile si nu au bani sa treaca strada de batranete si de ani munciti in spate si voi aratati tarii tatale lu' Tufaru? E tanara, sa munceasca, sa invete, sa faca 2-3 studii, sa invete sa dea cu matura, nu sa apara la televizor, nu sa se pozeze in chiloti si in sutien sub arcul de triumf ca nu a luptat ea pentru independenta tarii, nici nu a luptat pentru dreptatea Romaniei. Mi se pare un act de nesimtire maxima fata de oamenii saraci, si nu numai. Mi se pare un act de nedreptate pentru toata lumea, eu, care nu ma simteam in masura sa comentez, mi-a ajuns pana peste cap atat de fitele Ioanei de vedeta nedevenita, cat si importanta care si-o da pentru ca e fiica Andei Calugareanu. Inainte sa te afisezi ca fiind fiica ei, trebuie sa te afisezi ca fiind femeie. Si femeie nu inseamna dinti nespalati si jeg la tot pasul, si respect. Respecta-te omule pe tine, si dupa aia o sa vezi ce usor o sa-ti fie sa respecti si altii. Si da, vorbesc 16 ani, dar astia 16 ani au vazut prea multe pentru asa o lume.


Continui cu Tonciu. Tonciu, care apare la Happy Hour si spune : "Oamenii sunt mamifere????", iar dupa ce i se explica mai usor ca la clasa a 2a, ca suntem mamifere si noi, pentru ca nastem copii si ii hranim cu lapte, ea raspunde: "Paai si purcelele nasc purcei si ii hranesc cu lapte". Nu cred eu ca in Funduuu Vagaunei, naiba stie in ce sat uitat de lume, intereseaza pe cineva de cultura generala a lu' Tonciu. Mie cel putin mi se pare o gaina beata, o fata fara vreun scop in viata si fara nici un rost pe piata mondena. HAHAHAHA, HIHIHIHI ma duc sa defileeez, ca sunt model, ma duc sa-mi arat si eu ca Tufaru o tata, poate imi mai dau astia niste bani, si cam atat. Nu am nimic cu fata, dar mi se pare cea mai pitipoanca dintre pitipoance. Bine ca se duce la Paris la LaFayette la cumparaturi, chiar nu stiu cum poate dormi Luis Vuitton noaptea cand stie ca Tonciu nu ii calca a doua zi magazinul.

Cu toate astea, mai sunt multe vedete de-astea, parca n-ar fi vedete, care defapt se dau a fi vedete, dar nu sunt (evident).

Mi se pare ca lumea asta o ia usor la vale. Ar trebui sa murim pe 21 decembrie. Acum eu ce-ar trebui sa fac? Sa le multumesc celor care mi-au ingreunat viata pana acum, sa le multumesc celor care mi-au inseninat zilele sau ce? Bine ca am intrat la liceu, bine ca am trecut de alte chestii mai urate, ce-o fi si sfarsitul ala?

Nu stiu ce-ar trebui sa fac sa pot tacea. Critic. Critic pentru ca probabil eu vad lumea altfel. Adica o vad asa cum as vrea eu sa fie. Si nu minimalizez, dar cum ar trebui sa fie nu este, si ar trebui schimbata.