If tonight is my last

Salutare! Am revenit din monotonia ce ma coplesea parca cu totul. Nu stiu ce sa mai cred despre mine, fac fata cu greu la unele sentimente. Si sunt atatea lucruri ce ma apasa... nu mai stiu sa ma stapanesc provocarilor, ma enervez usor, ma linistesc greu. Incep sa iubesc niste fiinte care nu credeam vreodata ca vor  face parte din rasaritul si apusul zilelor mele. Probabil sunt toane de sezon, dar nu-mi vine sa renunt. Incep sa -mi pun ambitia la incercare pentru niste chestii minore, ma ambitionez pana la limita ca sa-mi iasa lucrul ala ce-l vreau eu. Si cred. Daca vreau, si daca ma trezesc intr-o zi cu un lucru' de facut (maret), nu ma las pana nu-l fac.

Cu toate astea, nu pot aduce in viata mea pe cine vreau. Nu pot sa-mi aduc mie fericirea. Pot sa dau sfaturi,pot sa ajut pe toata lumea cu orice, dar pe mine nu ma pot ajuta. Si in fond, pe mine ma ajuta cineva? Parca-s oarba, parca in momentul ala, persoanele care-mi jurau ajutor permanent si neconditionat au devenit inexistente/invizibile. Nu cred ca o sa ma mai incred usor in oameni. 90% din persoanele in care am avut incredere deplina m-au dezamagit. Si restul, nu sunt pe langa mine.

Revenind la acea persoana pe care o vreau langa mine, cred ca va deveni si ea, ca si restul de altfel, inexistenta. E cam invizivila, sau poate asa vrea sa fie. O s-o las acolo, sa stea cat vrea, nu ma mai intorc din drum. Ma asteapta un nou pas in maturizarea mea, ma asteapta momentul in care o sa trebuiasca sa ma dezlipesc de niste persoane care nu mi-au favorizat existenta. Si cred ca azi e momentul. Good luck, people, and you, guy, you'll learn (or not) some things that you couldn't have the power to change. A new life wait for me! With all my old love, this lil' girl, this old Julie! Xoxo