sâmbătă, 26 februarie 2011

On daddy


on the morning you died, you lay face down on your bed, and mumbled a goodbye in your half sleep.

i came home from school and you had gone for good this time. it wasn't even messy, a tidy little wound at the back of your head. there wasn't much to clean up.

but there's a wreck inside of me, empty rooms and memories that taste like metal in my mouth.

i'm just living on your money and the bloody mess you made of our lives.
i'm just living on your money and the heart wound you left behind.

all i can really find to thank you for lately, is the way it felt when they told me you had gone.
thank you, because now i know i could never do that to anyone else.
in some fucked up way, you're keeping me alive.

Sunt Iulia. Sunt eu si nu pot multumi pe toata lumea. Incerc sa ma comport normal, cu toate ca ma inchid in mine deseori, la fiecare prabusire. Asta pentru ca mereu am fost cea tupista, caruia daca ii comentai sau o enervai, te calca in picioare fara niciun resentiment. n-o s-o mai fac, o sa incerc sa ma controlez.
Incerc seara sa ma pun in pat si sa ma intreb unde esti, unde ai disparut. Desi suntem, desi iubesc si sunt momente in care ma simt atat de iubita, incat nu-mi mai doresc nimic.
Asta da, o pot numi o... prabusire.
Mi-am dat masca jos de atat de multe ori, asta ca sa se vada cine sunt. Nu exista persoana care sa ma cunoasca, care sa stie ce-i cu mine.
nu sunt bine chiar deloc. ma simt inconjurata de tristete, incerc sa te aduc aproape, sa fim iar ca inainte.
da, SUNT IUBITA, MA SIMT IUBITA SI MI-E DE AJUNS!
doar ca..ceva nu e bine.
nu incerc s-o fac pe-a nemultumita, doar ca orgoliul meu si egoismul meu de "al meu si numai al meu" a atins limita.
stie cineva ce-i cu mine? de ce nimeni nu a incercat sa afle?
chiar nu interesez pe nimeni? chiar o sa trebuiasca sa ma multumesc cu gandul ca o sa raman singura pe lume?